Căutare avansată
17 definiții pentru impotent, impotență   declinări

IMPOTÉNT, -Ă, impotenți, -te, adj. Lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Spec. (Despre bărbați) Inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotent, lat. impotens, -ntis.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care nu are putere; lipsit de vigoare; fără putere; neputincios. 2) (despre bărbați) Care nu este apt de a săvârși un act sexual. /<fr. impotent, lat. impotens, ~ntis
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNT, -Ă adj., s. m. (om) lipsit de vigoare; neputincios. ◊ (bărbat) inapt pentru săvârșirea actului sexual. (< fr. impotent, lat. impotens)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNT, -Ă adj., s.m. (Om) lipsit de vigoare; neputincios. ♦ Inapt pentru actul sexual. [Pl. -nți. / cf. fr. impotent, lat. impotens].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNT adj. (MED.) neputincios. (Bărbat ~.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNT adj., s. v. incapabil, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

Impotent ≠ potent, vânjos, vânos, viguros
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

impotént adj. m. -> potent
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNȚĂ s. f. Lipsă de vigoare; neputință. ♦ Spec. Stare (patologică) a unui bărbat inapt pentru săvârșirea actului sexual. – Din fr. impotence, lat. impotentia.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNȚĂ f. 1) Caracter impotent; lipsă de putere, de vigoare. 2) Stare de impotent. [G.-D. impotenței] /<fr. impotence, lat. impotentia
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNȚĂ s. f. 1. lipsă de vigoare; neputință. ◊ imposibilitate a bărbatului de a săvârși actul sexual. 2. ~ funcțională = pierdere totală sau parțială a funcțiilor unui membru, ca urmare a unei fracturi, paralizii, anchiloze. (< fr. impotence, lat. impotentia)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNȚĂ s.f. (Rar) Lipsă de vigoare; neputință, moleșeală. ♦ Imposibilitatea săvârșirii actului sexual de către un bărbat. [< fr. impotence, lat. impotentia].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNȚĂ s. (MED.) (livr.) emasculație, (pop.) neputință.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IMPOTÉNȚĂ s. v. incapacitate, neputință, slăbiciune.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

Impotență ≠ potență, vigoare
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

impoténță s. f., g.-d. art. impoténței
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

A DEVENI IMPOTENT a-i cădea greutatea, a-i rugini (cuiva) armătura, a-i seca creanga / sămânța, a-și sui sculele-n pod, a nu-i (mai) trage pompa.
Sursa: Argou | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink