IMPORTÚN, -Ă, importuni, -e, s. m. și f., adj. (Livr.) (Persoană) care importunează. – Din fr. importun, lat. importunus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de baron | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÚN ~ă (~i, ~e) și substantival Care plictisește sau jenează pe alții prin prezența sa sau prin insistențele sale. /<fr. importun, lat. importunus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÚN, -Ă adj., s.m. și f. (Franțuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduitățile sale); plicticos, supărător. ♦ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus – dificil de abordat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPORTÚN, -Ă adj. agasant, obositor, plicticos, supărător. ◊ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

importún adj. m., pl. importúni; f. sg. importúnă, pl. importúne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink