3 intrări

39 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IMPORT, importuri, s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. ◊ Loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realitățile locale. ◊ Cotă de import = practică protecționistă care stabilește o limită cantitativă dintr-un produs care poate fi importat. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor importate de o țară. ◊ (Inform.) Import de date = transfer de date (informații) dintr-un program în altul. – Din importa1 (derivat regresiv). Cf. germ. Import.

import sn [At: ZAHARESCU, E. P. 134 / Pl: ~uri / E: ger Import] 1 Totalitate a operațiilor prin care se introduc într-o țară bunuri cumpărate din străinătate, în vederea comercializării Si: (înv) importație (1). 2 (Îla) De ~ Importat2 (1). 3 (Îal) Străin de realitățile locale Si: importat2 (3). 4 (Ccr) Totalitatea mărfurilor importate de o țară.

IMPORT, importuri, s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. ◊ Loc. adj. De import = a) care este importat; b) fig. străin de realitățile locale. ♦ (Concr.) Totalitatea mărfurilor importate de o țară. – Din importa1 (derivat regresiv). Cf. germ. Import.

IMPORT s. n. Acțiunea de a aduce într-o țară, prin cumpărare sau pe cale de schimb, mărfuri sau produse străine. Cea mai mare parte din necesitățile țărilor de democrație populară în ce privește mașinile pentru principalele ramuri ale industriei, minereurile, bumbacul și alte mărfuri de primă însemnătate sînt satisfăcute mulțumită importului din Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. ◊ Fig. Eminescu a fost totdeauna împotriva importului de forme culturale cosmopolite. BENIUC, P. 16. ◊ Loc. adj. De import = (despre mărfuri) care este importat; fig. care n-are legătură cu realitățile locale.

IMPORT s.n. Aducere de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb. ◊ De import = importat; (fig.) care nu are legătură cu realitățile locale. [Cf. germ. Import].

IMPORT s. n. introducerea de mărfuri străine în țară prin cumpărare sau pe cale de schimb; mărfurile importate. ♦ ~ invizibil = cumpărare de servicii din alte țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.); de ~ = a) importat; b) (fig.) care nu are legătură cu realitățile locale; străin. (< germ. Import)

IMPORT ~uri n. mai ales la sing. 1) Ansamblu de operații privind cumpărarea și introducerea pe teritoriul național a unor mărfuri de proveniență străină. 2) Totalitate a unor astfel de mărfuri. /<germ. Import

import n. introducerea în țară a productelor străine.

1) *impórt n., pl. urĭ (format după transport: germ. import; fr. importation, it. importazione). Acțiunea de a importa, de a aduce marfă în țară. Marfă importată.

2) *impórt și éz, a v. tr. (lat. importare. V. export, port). Aduc în țară mărfurĭ din străinătate. Fig. Introduc în uz: a importa o modă. V. impers. (numaĭ forma import). A avea importanță, a fi interesant: acest lucru nu importă saŭ nu mă importă. Ce te importă? ce te interesează? ce-țĭ pasă?

IMPORTA1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb; p. ext. a cumpăra servicii din alte țări. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTA2, pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

importa2 vt [At: ODOBESCU, S. III, 384 / Pzi: p 3 ~ortă, (Trs) ~oartă / E: fr importer, it importare] A prezenta importanță, interes pentru cineva.

importa1 vt [At: DA ms / Pzi: import, (rar) ~tez / E: fr importer, it importare] 1 A introduce într-o țară produse dintr-o altă țară. 2 (Fig) A prelua obiceiuri, mode etc. străine.

IMPORTA2, pers. 3 importă, vb. I. Tranz. și intranz. A prezenta importanță, interes pentru cineva. – Din fr. importer.

IMPORTA1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. ♦ Fig. A prelua obiceiuri, mode etc. străine. – Din fr. importer.

IMPORTA2, pers. 3 importă, vb. I. Intranz. (Mai ales în construcții negative sau restrictive) A avea importanță, a prezenta interes. Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. ♦ Tranz. (Precedat de pron. pers. la acuzativ) A prezenta interes pentru o anumită persoană, a privi pe cineva. Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82.

IMPORTA1, import, vb. I. Tranz. A aduce în țară mărfuri pe cale de import. (Fig.) O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.

IMPORTA1 vb. I. tr. A face import, a aduce în țară mărfuri prin import. ♦ (Fig.) A introduce obiceiuri, mode etc. străine. [P.i. import. / < fr. importer, cf. lat. importare].

IMPORTA2 vb. I. tr., intr. A prezenta importanță, interes pentru cineva. [P.i. 3 -tă. / < fr. importer, it., lat. importare].

IMPORTA2 vb. tr., intr. a prezenta importanță, interes (pentru cineva). (< fr. importer)

IMPORTA1 vb. tr. 1. a face import, a aduce în țară mărfuri prin import. 2. (fig.) a introduce obiceiuri, mode etc. străine. (< fr. importer)

A IMPORTA1 import tranz. 1) (mărfuri) A achiziționa prin import. 2) fig. (obiceiuri, mode străine) A lua și a adopta de la alte popoare; a împrumuta. /<fr. importer

A IMPORTA2 pers. 3 importă intranz. A avea importanță; a prezenta interes (pentru cineva). /<fr. importer

importà v. 1. a face import; 2. fig. a introduce un obiceiu străin; 3. a fi important: cunoașterea legilor importă tuturor cetățenilor; ce ne importă? ce ne pașă?

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

importa2 (a ~) (a face import) vb., ind. prez. 1 sg. import, 2 sg. imporți, 3 importă; conj. prez. 1 sg. să import, 3 să importe

importa1 (a ~) (a avea importanță) (livr.) vb., ind. prez. 3 importă, imperf. 3 pl. importau; conj. prez. 3 să importe

importa (a ~) vb., ind. prez. 3 importă

importa (a prezenta importanță) vb., ind. prez. 3 sg. importă

importa (comerț) vb., ind. prez. 1 sg. import, 3 sg. și pl. importă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

IMPÓRT (< importa; cf. și germ. Import) s. n. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial privind cumpărarea și aducerea în țară a unor mărfuri produse în alte țări; concr. totalitatea mărfurilor importate. ◊ I. invizibil = cumpărare de servicii din (sau de la) alte țări (ex. operații de transport, de asigurare, de credit, licențe și brevete, servicii de turism, reparații de mijloace de transport, întocmire de proiecte sau conducere de lucrări comandate în străinătate). ◊ Taxă de i. = taxă impusă pentru bunurile importate. ◊ Cotă de i. = practică (regulă) protecționistă care stabilește o limită cantitativă dintr-un produs care poate fi importat. ♦ (INFORM.) I. de date = transferul de date (informație) – texte, tabele, grafice – dintr-un program în altul. ◊ Loc. De import = importat; fig. fără legătură cu realitățile locale, străin.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

de import expr. (intl.) care provine din furt.

Intrare: import
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • import
  • importul
  • importu‑
plural
  • importuri
  • importurile
genitiv-dativ singular
  • import
  • importului
plural
  • importuri
  • importurilor
vocativ singular
plural
Intrare: importa (importanță)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
Intrare: importa (marfă)
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • importa
  • importare
  • importat
  • importatu‑
  • importând
  • importându‑
singular plural
  • importă
  • importați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • import
(să)
  • import
  • importam
  • importai
  • importasem
a II-a (tu)
  • imporți
(să)
  • imporți
  • importai
  • importași
  • importaseși
a III-a (el, ea)
  • importă
(să)
  • importe
  • importa
  • importă
  • importase
plural I (noi)
  • importăm
(să)
  • importăm
  • importam
  • importarăm
  • importaserăm
  • importasem
a II-a (voi)
  • importați
(să)
  • importați
  • importați
  • importarăți
  • importaserăți
  • importaseți
a III-a (ei, ele)
  • importă
(să)
  • importe
  • importau
  • importa
  • importaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

import, importurisubstantiv neutru

  • 1. Totalitatea operațiilor cu caracter comercial prin care se introduc într-o țară mărfuri produse și cumpărate din alte țări. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Cea mai mare parte din necesitățile țărilor de democrație populară în ce privește mașinile pentru principalele ramuri ale industriei, minereurile, bumbacul și alte mărfuri de primă însemnătate sînt satisfăcute mulțumită importului din Uniunea Sovietică. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589. DLRLC
    • format_quote figurat Eminescu a fost totdeauna împotriva importului de forme culturale cosmopolite. BENIUC, P. 16. DLRLC
    • 1.1. Import invizibil = cumpărare de servicii din alte țări (operații de transport, asigurare, credit, licențe, servicii de turism etc.). MDN '00
    • 1.2. Cotă de import = practică protecționistă care stabilește o limită cantitativă dintr-un produs care poate fi importat. DEX '09
    • 1.3. concretizat Totalitatea mărfurilor importate de o țară. DEX '09 DEX '98
      • 1.3.1. informatică Import de date = transfer de date (informații) dintr-un program în altul. DEX '09
etimologie:

importa, importverb

tranzitiv intranzitiv impersonal
  • 1. A prezenta importanță, interes pentru cineva. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Camera aceasta a dumitale îmi amintește ceva foarte vechi. Altă cameră... într-o țară care nu importă și într-un an care nu importă. C. PETRESCU, C. V. 288. DLRLC
    • format_quote Și mai la urmă mă importă foarte puțin cauza primară: o chestie mult mai modestă mă necăjește pe mine. CARAGIALE, N. S. 82. DLRLC
etimologie:

importa, importverb

tranzitiv
  • 1. A aduce în țara proprie mărfuri străine prin cumpărare sau prin schimb. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: exporta
    • format_quote figurat O dată cu importarea lucrurilor și ideilor nouă, era fatal să se importe și cuvintele corespunzătoare. IBRĂILEANU, SP. CR. 140.
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.