IMPLACÁBIL, -Ă, implacabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, atenuat, îmblânzit; neîndurător, inexorabil. – Din fr. implacable, lat. implacabilis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPLACÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi convins, înduplecat; de neînduplecat; neabătut; inexorabil. [Sil. im-pla-] /<fr. implacable, lat. implacabilis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPLACÁBIL, -Ă adj. De neînduplecat, neîmblânzit; neîndurat. [Cf. fr. implacable, it. implacabile, lat. implacabilis].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPLACÁBIL, -Ă adj. 1. de neînduplecat, neîndurător. 2. care se produce în mod fatal; inexorabil. (< fr. implacable, lat. implacabilis)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
IMPLACÁBIL adj. v. crud.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
implacábil adj. m., pl. implacábili; f. sg. implacábilă, pl. implacábile
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*implacábil, -ă adj. (lat. implacabilis, d. placare, a liniști). Neînduplecat, care nu se poate potoli: Scipione Nasica era adversaru implacabil al luĭ Tiberiŭ Grahu. Adv. În mod implacabil.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink