IMPETRÁȚIE s. f. (Livr.) Acțiune, intervenție prin care cineva obține o favoare, un beneficiu. – Din lat. impetratio, fr. impétration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPETRÁȚIE s.f. (Liv.) Acțiunea de a obține o favoare, un beneficiu. [Gen. -iei. / < lat. impetratio, fr. impétration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

impetráție s. f., g.-d. impetráției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink