9 definiții pentru «imperios»   declinări

IMPERIÓS, -OÁSĂ, imperioși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Care este neapărat necesar, care cere o rezolvare imediată. [Pr.: -ri-os] – Din fr. impérieux, lat. imperiosus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

imperiós (-ri-os) adj. m., pl. imperióși; f. imperioásă, pl. imperioáse
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERIÓS adj., adv. 1. adj. imperativ, presant, stringent. (Nevoi ~oase.) 2. adj., adv. v. absolut.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care este absolut necesar; care cere o soluționare imediată; obligatoriu; stringent; presant; arzător. [Sil. -ri-os] /<fr. impérieux, lat. imperiosus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (adesea adv.) Neapărat trebuincios, absolut necesar. [Pron. -ri-os. / < lat. imperiosus, cf. fr. impérieux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPERIÓS, -OÁSĂ adj. (și adv.) absolut necesar, obligatoriu; stringent. (< fr. impérieux, lat. imperiousus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imperiós adj. m. (sil. -ri-os), pl. imperióși; f. sg. imperioásă, pl. imperioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imperios n. 1. cărui place a comanda: spirit imperios; 2. irezistibil: necesitate imperioasă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*imperiós, -oásă adj. (lat. imperiosus, d. imperium, comandă). Căruĭa-ĭ place să comande, autoritar: copiiĭ aŭ adese-orĭ caracter imperios. Fig. Irezistibil, urgent: necesitate imperioasă. Adv. În mod imperios: a exige imperios o concesiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink