IMPERIALISM s. n. Tendință a unui stat dezvoltat de a-și extinde influența politică, economică și culturală asupra altor state mai puțin dezvoltate, impunându-le propriile legi. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. impérialisme.

imperialism sn [At: DA ms / P: ~ri-a~ / Pl: ~e / E: fr impérialisme] 1 Politică de extindere a dominației unei națiuni asupra altor țări străine. 2 Politică de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor. 3 Țară care duce o politică de imperialism (2). 4 (În concepția marxistă) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin supremația capitalului financiar și a politicii de expansiune și de dominație generalizată. 5-6 (Pgn) Tendință de dominație (colectivă sau) individuală.

IMPERIALISM s. n. 1. Politică de extindere a dominației sau autorității unui imperiu sau a unei națiuni asupra unor țări străine sau de dobândire de posesiuni coloniale și de menținere a lor. 2. (În concepția marxistă) Fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominația monopolurilor, aparținând unor regimuri autoritare, conflagrații etc. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. impérialisme.

IMPERIALISM s. n. 1. Stadiul cel mai înalt și ultim al capitalismului, ajunul revoluției socialiste. «Imperialismul este capitalismul ajuns într-un stadiu de dezvoltare cînd dominația monopolurilor și a capitalului financiar a fost statornicită, cînd exportul de capital a căpătat o însemnătate primordială, cînd a început împărțirea lumii între trusturile internaționale și cînd s-a terminat împărțirea între țările capitaliste cele mai mari a întregului teritoriu al globului pămîntesc» (Lenin). Epoca imperialismului capitalist este epoca capitalismului copt și răscopt, aflat în ajunul prăbușirii sale, suficient de copt ca să cedeze socialismidui locul său. LENIN, O. XXII 102. Imperialismul înseamnă export de capital spre izvoarele de materii prime, luptă turbată pentru stăpînirea monopolistă a acestor izvoare, luptă pentru reîmpărțirea lumii deja împărțite, luptă dusă cu deosebită înverșunare de către noile grupuri financiare și de către statele care își caută «un loc sub soare», împotriva grupurilor și statelor vechi care se cramponează de ceea ce au acaparat. STALIN, PROBL. LEN. 3. Imperialismul este ultimul stadiu al capitalismului. Imperialismul este capitalismul în putrefacție, în agonie, și sfîrșitul său, cu toate zvîrcolirile sale, este inevitabil. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 132. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, capitalismul a trecut la o nouă formă și ultimă fază de dezvoltare – imperialismul. IST. R.P.R. 443. 2. (Ieșit din uz, referitor la vechile imperii) Politică de cotropire a teritoriilor străine cu scopul de a le exploata. – Pronunțat: -ri-a-.

IMPERIALISM s.n. (În concepția marxistă) 1. Stadiul ultim al capitalismului, care se caracterizează prin dominația monopolurilor și a capitalului financiar, în care exportul de capital a dobîndit o însemnătate primordială, prin formarea de uniuni monopoliste internaționale care își împart între ele lumea. 2. Politică de cotropire a unor teritorii străine pentru a le exploata. [Cf. fr. impérialisme].

IMPERIALISM s. n. 1. politică de dominare a unui stat sau a unui grup de state asupra altui stat sau altor state. 2. fază superioară de dezvoltare a capitalismului, caracterizată prin dominanța monopolurilor, aparținând unor regiumi autoritare, conflagrații etc. (< fr. impérialisme)

IMPERIALISM n. Politică a unui stat care are scopul de a domina alte state, supunându-le din punct de vedere politic și economic. [Sil. -ri-a-] /<fr. impérialisme, germ. Imperialismus

imperialism n. guvern militar.

*imperialízm n. Partid care vrea guvern imperial. Doctrină politică care tinde să strîngă legăturile Angliiĭ cu coloniile eĭ și să întindă puterea britanică saŭ ca o țară oare-care să impuĭe forța eĭ vecinilor saŭ lumiĭ.

imperialism (desp. -ri-a-) s. n.

imperialism (-ri-a-) s. n.

imperialism s. n. (sil. -ri-a-)

IMPERIALISM s. (EC. POL.) capitalism monopolist.

IMPERIALISM s. (EC.) capitalism monopolist.

IMPERIALÍSM (< fr.) s. n. Trăsătură a relațiilor internaționale moderne, ilustrată prin tendința unui stat dezvoltat de a-și extinde influența politică și economică asupra altor state, mai puțin dezvoltate, impunându-le propriile lui legi. Interpretarea economică a i., deosebit de influentă în sec. 20, dată mai întâi de R. Hilderfing, apoi de V.I. Lenin, prezintă i. drept stadiu suprem al capitalismului (fuziunea între capitalul industrial și cel bancar duce la formarea unor oligarhii financiare ce impun diverse monopoluri; exportul de capital are o importanță deosebită, a început împărțirea economică între trusturile internaționale; a luat sfârșit împărțirea teritorială a lumii între cele mai mari țări capitaliste). După ce critică abordarea lui Lenin, filozoful Raymond Aron oferă o interpretare politică a i., una dintre puținele ce-și păstrează valoarea explicativă după modificările geopolitice petrecute în anii din urmă. Prin extensiune, termenul este utilizat și pentru alte epoci istorice (de ex. i. roman).