9 definiții pentru impenitență

Explicative DEX

IMPENITENȚĂ s. f. (Livr.) Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.

impenitență sf [At: DN3 / Pl: ~țe / E: fr impenitence] (Liv) Lipsă de remușcări.

IMPENITENȚĂ s. f. Lipsă de căință, de remușcări. – Din fr. impénitence.

IMPENITENȚĂ s.f. (Rar) Caracterul, starea celui impenitent; nepocăință. [< fr. impénitence].

IMPENITENȚĂ s. f. lipsit de căință, de remușcări. (< fr. impénitence)

*impeniténță f., pl. e (lat. impoenitentia). Caracteru omuluĭ impenitent.

Ortografice DOOM

impenitență (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenței

impenitență (livr.) s. f., g.-d. art. impenitenței

impenitență s. f., g.-d. art. impenitenței

Intrare: impenitență
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impenitență
  • impenitența
plural
genitiv-dativ singular
  • impenitențe
  • impenitenței
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

impenitențăsubstantiv feminin

  • 1. livresc Lipsă de căință, de remușcări. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.