IMPEDIMÉNT, impedimente, s. n. Piedică, obstacol în calea realizării unei intenții. – Din lat. impedimentum. Cf. it. impedimento.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPEDIMÉNT ~e n. Factor care împiedică realizarea unui lucru; piedică; obstacol; stavilă; barieră; baraj. /<lat. impedimentum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPEDIMÉNT s.n. (Liv.) Piedică, obstacol. [< lat. impedimentum, cf. it. impedimento].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPEDIMÉNT s. n. piedică, obstacol. ◊ (jur.) impediment legal = obiecție la săvârșirea unui act juridic. (< lat. impedimentum, it. impedimento)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPEDIMÉNT s. v. dificultate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impedimént s. n., pl. impediménte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink