IMPECÁBIL, -Ă, impecabili, -e, adj. Care este fără cusur, ireproșabil, perfect, desăvârșit. – Din fr. impeccable, lat. impeccabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPECÁBIL ~ă (~i, ~e) Care corespunde tuturor cerințelor; lipsit de defecte; absolut; desăvârșit; complet; perfect; ireproșabil. /<fr. impeccable, lat. impeccabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPECÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Perfect, desăvârșit, ireproșabil, fără cusur. [< fr. impeccable, cf. lat. in – fără, peccare – a greși].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPECÁBIL, -Ă adj. perfect, desăvârșit, ireproșabil. (< fr. impeccable, lat. impeccabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPECÁBIL adj. 1. v. ireproșabil. 2. exemplar, ireproșabil, pilduitor. (O comportare ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impecábil adj. m., pl. impecábili; f. sg. impecábilă, pl. impecábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impecábil, -ă adj. (lat. impeccabilis. V. pecabil). Care nu poate păcătui, greși orĭ avea vre-un defect: versurĭ de o formă impecabilă. Adv. În mod impecabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink