căutare avansată
12 definiții pentru „impas”   declinări

IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS, impasuri, s. n. Situație dificilă în care se află cineva și din care nu știe cum să iasă. – Din fr. impasse.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

impás s. n., pl. impásuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS s. 1. dificultate, încurcătură, (fig.) strâmtoare, (înv. și pop. fig.) strâmtorare, strâmtoreală, (înv. fig.) strâmtură, strânsoare. (Se află în ~.) 2. v. dificultate. 3. v. încercare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS s. v. alee, fundătură, intrare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS ~uri n. Situație încurcată, complicată, fără ieșire favorabilă. A ajunge într-un ~. /<fr. impasse
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS s.n. 1. Situație încurcată, fără o soluționare convenabilă. 2. (Rar) Fundătură, ulicioară fără ieșire. [< fr. impasse].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS s. n. 1. situație fără soluționare convenabilă. 2. (rar) mică stradă fără ieșire; fundătură, intrare. 3. (la bridge, belotă) a face un ~ = a juca o carte inferioară când se presupune că adversarul care trebuia să joace înainte deține o carte intermediară. (< fr. impasse)
Sursa: MDN '00 (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPÁS, impasuri, s. n. 1. Situație încurcată, grea, din care nu știi cum să ieși. Merita toate laudele, ca orice femeie tînără și frumoasă, rămasă, în cele mai grele impa­suri, tovarășă credincioasă pentru bărbatul ce și l-a ales. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 185. În impasuri grele, omul la prietenii vechi și adevărate recurge. BASSARABESCU, V. 188. 2. (Franțuzism) Fundătură, fundac. Acum agoniza într-o mansardă din cartierul latin; un impas cu ziduri leproase. C. PETRESCU, A. 319.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

impás s. n., pl. impásuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impas n. 1. Ulicioară fără ieșire; 2. fig. situațiune din care nu se poate ieși.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink

*impás n., pl. urĭ și e (fr. impasse, f., d. passer, a trece; lat. pop. passare, a trece, d. passus, pas). Est. Înfundătură, fundătură, fundac, stradă fără ĭeșire. Fig. Pozițiune dificilă orĭ periculoasă: nu știŭ cum să ĭes din acest impas.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink