IMPACIENTÁRE, impacientări, s. f. (Rar) Stare a celui impacientat; nerăbdare. ♦ Neliniște, impaciență. [Pr.: -ci-en-] – V. impacienta.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPACIENTÁRE s.f. Faptul de a se impacienta. [Pron. -ci-en-. / < impacienta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

impacientáre s. f., pl. impacientări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPACIENTÁ, impacientez, vb. I. Refl. (Livr.) A-și pierde răbdarea, a deveni nerăbdător. ♦ A se îngrijora, a se neliniști. [Pr.: -ci-en-] – Din fr. impatienter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMPACIENTÁ ~éz tranz. livr. (persoane) A face să se impacienteze. [Sil. -ci-en-] /<fr. impatienter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE IMPACIENTÁ mă ~éz intranz. livr. A deveni impacient; a-și pierde răbdarea. /<fr. impatienter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPACIENTÁ vb. I. refl. A-și pierde răbdarea, a se neliniști. [Pron. -ci-en-. / cf. fr. impatienter, it. impazientare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPACIENTÁ vb. refl. a-și pierde răbdarea; a se alarma, a se neliniști. (< fr. impatienter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMPACIENTÁ vb. v. alarma, frământa, intriga, îngrijora, neliniști, speria, tulbura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

impacientá vb. (sil. -ci-en-), ind. prez. 1 sg. impacientéz, 3 sg. și pl. impacienteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*impacientéz v. tr. (fr. impatienter). Fac impacient, fac să peardă [!] răbdarea. V. refl. Perd [!] răbdarea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink