9 definiții pentru «imortaliza»   conjugări

IMORTALIZÁ, imortalizez, vb. I. Tranz. A face ca o persoană, o acțiune sau o operă să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. – Din fr. immortaliser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

imortalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imortalizeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORTALIZÁ vb. a eterniza, a perpetua, (rar) a nemuri, (înv.) a înnemuri, a înveșnici. (I-a ~ memoria.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMORTALIZÁ ~éz tranz. (nume, acțiuni, opere etc.) A face să devină nemuritor. /<fr. immortaliser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORTALIZÁ vb. I. tr. A face ca o persoană, o operă etc. să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor, nepieritor. [Cf. fr. immortaliser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORTALIZÁ vb. tr. a face ca cineva sau ceva să trăiască veșnic în memoria oamenilor; a face nemuritor. (< fr. immortaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imortalizá vb., ind. prez. 1 sg. imortalizéz, 3 sg. și pl. imortalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imortalizà v. a face nemuritor, a face să trăiască în amintirea oamenilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*imortalizéz v. tr. (d. imortal; fr. immortaliser). Fac imortal, etern, perpetuŭ (în amintirea oamenilor): gloria imortalizează oameniĭ marĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink