IMORALITÁTE, (2) imoralități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este imoral. 2. Comportare, faptă, vorbă imorală. – Din fr. immoralité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORALITÁTE f. 1) Caracter imoral. 2) Faptă sau comportare imorală. /<fr. immoralité
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrânare. [Cf. fr. immoralité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORALITÁTE s. f. 1. caracterul a ceea ce este imoral. 2. comportare, faptă imorală. (< fr. immoralité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMORALITÁTE s. 1. (rar) nemoralitate. (Moralitate și ~.) 2. v. corupție. 3. v. obscenitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imoralitate ≠ moralitate
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imoralitáte s. f., g.-d. art. imoralității; (manifestări) pl. imoralități
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imoralitáte f. (d. imoral; fr. immoralité). Caracteru de a fi imoral: imoralitatea unuĭ romanț. Faptă de om imoral.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink