IMÓBIL¹, imobile, s. n. Clădire, casă (mai mare). – Din fr. immeuble (modificat după lat. immobilis).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMOBÍL², -Ă, imobili, -e, adj. 1. Care stă în nemișcare; neclintit, fix. 2. Imobiliar. – Din fr. immobile, lat. immobilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMOBÍL ~ă (~i, ~e) (în opoziție cu mobil) 1) Care nu se mișcă; care nu-și schimbă poziția; nemișcat; fix. 2) (despre bunuri materiale) Care nu poate fi mișcat din loc; de neclintit; imobiliar. /<fr. immobile, lat. immobilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÓBIL ~e n. 1) Construcție pentru locuit (cu mai multe etaje); clădire; casă. ◊ Carte de ~ registru în care sunt înscriși toți locatarii unei case. 2) Avere care nu poate fi mișcată dintr-un loc în altul. /<fr. immeuble, lat. immobilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMOBÍL, -Ă adj. 1. Nemișcat, neclintit, fix. 2. Care nu se poate mișca, transporta. [Cf. fr. immobile, lat. immobilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÓBIL¹ s. n. casă, clădire. (< lat. immobilis, fr. immeuble)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMOBÍL², -Ă adj. nemișcat, neclintit, fix. (< fr. immobile, lat. immobilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMOBÍL adj. 1. v. fix. 2. v. nemișcat. 3. v. rigid. 4. v. încremenit. 5. v. imobiliar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÓBIL s. v. casă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Imobil ≠ mobil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imóbil s. n., pl. imóbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imobíl adj. m. (jur. și imóbil) mobil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imóbil, -ă adj. (lat. immobilis). Care nu se poate muta: avere imobilă (casă, moșie). Nemișcat: santinela stătea imobilă. Fig. Tare, hotărît: caracter liniștit și imobil în pericul [!]. S. n., pl. e. Lucru imobil, vorbind de avere (casă, moșie). – Fals imobíl (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

șterge-mă din cartea de imobil expr. (înv., glum.) băutură alcoolică ieftină, de proveniență incertă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink