3 definiții pentru imnător
Explicative DEX
imnător, ~oare a [At: ALECSANDRI, P. III, 197 / Pl: ~i, ~oare / E: imn + ~ător] (Înv; nob) 1 Care preamărește cu imnuri. 2 Cu imnuri. 3 Ca un imn.
imnător a. răsunător; sgomot falnic, gigantic, imnător AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
imnător, imnătoare, adj. (înv.) răsunător.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: imnător
imnător adjectiv
| adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)