IMINÉNT, -Ă, iminenți, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (și nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMINÉNT ~tă (~ți, ~te) Care este pe punctul de a se produce și nu mai poate fi amânat sau evitat. O criză ~tă. /<fr. imminent, lat. imminens, ~ntis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMINÉNT, -Ă adj. pe punctul de a se produce; inevitabil. (< fr. imminent, lat. imminens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMINÉNT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iminént adj. m., pl. iminénți; f. sg. iminéntă, pl. iminénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iminént, -ă adj. (lat. ímminens, -éntis, d. im-mĭnére, a se înălța, a amenința. V. pro-eminent. Care e aproape să cadă, să se întîmple, care amenință cu periculu [!]: ruină, dizgrație, exploziune iminentă; războĭ iminent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink