IMÉRGE, imérg, vb. III. Tranz. (Tehn.) A scufunda parțial sau total un corp într-un mediu fluid; a imersa. – Din fr. immerger, engl. immerge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IMÉRGE imérg tranz. tehn. (corpuri solide) A cufunda (parțial sau total) într-un lichid. /<fr. immerger, engl. immerge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÉRGE vb. III. tr. (Tehn.; liv.) A scufunda, a afunda (într-un lichid); a pătrunde într-un lichid. [< it., lat. immergere, cf. fr. immerger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMÉRGE vb. tr. a scufunda, a afunda un corp într-un mediu fluid. (< fr. immerger, lat. immergere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

imérge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. imérg, 3 sg. imérge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*imérg, imérs, a imérge v. tr. (lat. immergere. V. e-merg). Cufund. V. refl. Astr. Intru în umbra altei planete.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink