IMBECÍL, -Ă, imbecili, -e, adj., s. m. și f. (Adesea prin exagerare) 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) cu capacități mintale foarte reduse; neghiob, tâmpit. 2. Adj. Care trădează, demonstrează imbecilitate (1). – Din fr. imbécile, lat. imbecillus.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBECÍL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care suferă de imbecilitate; cu capacități mintale foarte reduse; cretin; idiot. /<fr. imbécile, lat. imbecillus
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBECÍL, -Ă s.m. și f., adj. (Om) slab de minte, cu capacități mintale foarte reduse; tâmpit. // adj. Care prezintă imbecilitate. [< fr. imbécile, it. imbecille, cf. lat. imbecillus – slab].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBECÍL, -Ă s. m. f., adj. (om) cu capacități mintale foarte reduse; prost, tâmpit. (< fr. imbécile, lat. imbecillus)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBECÍL adj., s. 1. v. idiot. 2. v. prost.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imbecíl adj. m., s. m., pl. imbecíli; f. sg. imbecílă, pl. imbecíle
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink