IMBATÁBIL, -Ă, imbatabili, -e, adj. Care nu poate fi întrecut, învins; de neînvins, invincibil. – Din fr. imbattable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBATÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi bătut, învins; de neînvins; invincibil. /<fr. imbattable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBATÁBIL, -Ă adj. Care nu poate fi bătut; de neînvins. [Cf. fr. imbattable, it. imbattibile].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBATÁBIL, -Ă adj. invincibil. (< fr. imbattable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IMBATÁBIL adj. invincibil, nebătut, nebiruit, neînfrânt, neînvins, (înv.) nefrânt. (Un sportiv ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

imbatábil adj. m., pl. imbatábili; f. sg. imbatábilă, pl. imbatábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink