opțiuni
  • info
2 intrări
10 definiții

Explicative DEX

IMATERIALIZAT, -Ă, imaterializați, -te, adj. Care a devenit imaterial. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.

IMATERIALIZAT, -Ă, imaterializați, -te, adj. Care a devenit imaterial. [Pr.: -ri-a-] – V. imaterializa.

imaterializat, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~ați, ~e / E: imaterializa] Care a trecut din stare materială în stare imaterială.

IMATERIALIZA, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.

IMATERIALIZA, imaterializez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face imaterial, a deveni imaterial. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. immatérialiser.

imaterializa vtr [At: ALAS 20 XII, 1936, 6 / P: ~ri-a~ / Pzi: ~zez / E: fr immatérializer] 1-2 A (se) face imaterial.

IMATERIALIZA vb. I. refl. A deveni imaterial. [Pron. -ri-a-. / cf. fr. immatérialiser].

IMATERIALIZA vb. tr., refl. a (se) face, a deveni imaterial. (< fr. immatérialiser)

A IMATERIALIZA ~ez tranz. A face să se imaterializeze. /<fr. immatérialiser

A SE IMATERIALIZA mă ~ez intranz. A deveni imaterial. /<fr. immatérialiser

*imaterializéz v. tr. (d. imaterial). Fac imaterial pin cugetare saŭ raționament.

Ortografice DOOM

imaterializa vb., ind. prez. 1 sg. imaterializez, 3 sg. și pl. imaterializează

Intrare: imaterializat
imaterializat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imaterializat
  • imaterializatul
  • imaterializatu‑
  • imaterializată
  • imaterializata
plural
  • imaterializați
  • imaterializații
  • imaterializate
  • imaterializatele
genitiv-dativ singular
  • imaterializat
  • imaterializatului
  • imaterializate
  • imaterializatei
plural
  • imaterializați
  • imaterializaților
  • imaterializate
  • imaterializatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: imaterializa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • imaterializa
  • imaterializare
  • imaterializat
  • imaterializatu‑
  • imaterializând
  • imaterializându‑
 singular plural
  • imaterializează
  • imaterializați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • imaterializez
 (să)
  • imaterializez
  • imaterializam
  • imaterializai
  • imaterializasem
a II-a (tu)
  • imaterializezi
 (să)
  • imaterializezi
  • imaterializai
  • imaterializași
  • imaterializaseși
a III-a (el, ea)
  • imaterializează
 (să)
  • imaterializeze
  • imaterializa
  • imaterializă
  • imaterializase
plural I (noi)
  • imaterializăm
 (să)
  • imaterializăm
  • imaterializam
  • imaterializarăm
  • imaterializaserăm
  • imaterializasem
a II-a (voi)
  • imaterializați
 (să)
  • imaterializați
  • imaterializați
  • imaterializarăți
  • imaterializaserăți
  • imaterializaseți
a III-a (ei, ele)
  • imaterializează
 (să)
  • imaterializeze
  • imaterializau
  • imaterializară
  • imaterializaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

imaterializat, imaterializatăadjectiv

  • 1. Care a devenit imaterial. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi imaterializa DEX '98 DEX '09

imaterializa, imaterializezverb

  • 1. reflexiv A (se) face imaterial, a deveni imaterial. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.