IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) Care există numai în imaginație, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginației; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginație; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

IMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

Imaginar ≠ real
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink