3 intrări

25 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ima [At: DOSOFTEI, V. S. 196 / Pzi: imez / E: im1] 1-2 vtr (Reg) A (se) murdări cu noroi sau cu excremente Si: a (se) întina. 3 vt (Fig) A adresa injurii.

IMA vb. (Mold., Ban.) A murdări, a întina. A: Începu a-și ima mînule, cealea ce oarecînd mirosîia de mirosuri scumpe. DOSOFTEI, VS cf. CANTEMIR, HR. ◊ (Fig.) Botezul lui Hristos cerul descuie, pre care nu-l imă, într-însul suie. DOSOFTEI, VS. C: Im. Inficio. AC, 343. Etimologie: lat. limare. Vezi și imală, imare, imăciune, imălos, imător, imatură, imos, neimat. Cf. f e ș t e l i, m î z g ă i, m u r u i.

IM1, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus.

IM1, imuri, s. n. (Reg.) Noroi, murdărie. – Lat. limus.

im2 sn [At: (a. 1741) URICARIUL, V, 35/10 / Pl: ~uri / E: nct] (Înv; Mol; csnp) Măsură pentru cereale.

im1 sn[1] [At: PALIA (1582), ap. DHLR II / V: i sf / Pl: ~uri / E: ml limus] 1 (Reg) Noroi. 2 Murdărie (mai ales pe corp). 3 Cerumen. 4 Excremente de oaie. corectat(ă) modificată

  1. smsn Ladislau Strifler

IM, imuri, s. n. (Regional) Murdărie.

ÎMĂ s.f. (Mold.) Mamă. A: Îma (MUNT. m u m a) de-ș[i] va da feciorul sau fata la giudeț. PRAV. Anna, îma Preacistei. VARLAAM. Melhisedec au avut tată șî înmă. CRON. 1689, 29r; cf. DVS, 17r; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS; NCCD (gl.). // C: Melhisedec au avut tată și înmă. CRON, ante 1730, 18v. Variante: înmă (CRON. 1689, 29r; CRON. ante 1730, 18v). Etimologie: cf. alb. ema.

1) im n., pl. urĭ (lat. limus, mîl; it. sp. pg. limo, pv. lim, [fr. limon]. V. imală, imos, imăcĭune). Vest. Nomol. Noroĭ. Jeg, lip, rîp, murdărie pe trup. (CL. 1912, 9, 1054).

3) im v. intr. la pers. I pl. (lat. îmus). Vechĭ. (Ps. Șch., presupunînd că nu e greșală de scris îld. venim). Venim, mergem.

2) im, a imá v. tr. (lat. lîmare. V. im 1). Vechĭ. Azĭ. Ban. Mînjesc, murdăresc.

mámă f., pl. e (lat. mamma, mamă, țîță; fr. maman, mamă; sp. mamá, mamă, pg. mamái, țîță; ngr. máma, mamă; vsl. sîrb. rus. máma, ung. mama). Femeĭe (saŭ femelă) care a născut, care are copiĭ (saŭ puĭ). Fig. Epitet respectos adresat uneĭ femeĭ din popor maĭ bătrîne de cele maĭ tinere: mama Ileana. Termin de gingășie adresat de o mamă saŭ de altă femeĭe unuĭ copil (cela ce e un non-sens): astîmpără-te mamă! Aceĭa care îngrijește ca o mamă: regina Elisabeta a Româniiĭ era o mamă a săracilor. Țara, locu de unde a început un lucru: Grecia e mama artelor. Cauză, izvor: lenea e mama sărăciiĭ. Mama noastră comună, pămîntu. Mama credincĭoșilor, biserica. Patria mamă, țara care a fundat o colonie. Limbă mamă, limba din care s’a dezvoltat altele. Regină mamă, regină care nu maĭ este pe tron și al căreĭ fiŭ domnește în locu regeluĭ mort orĭ care a abdicat. Mama păduriĭ, femeĭe foarte urîtă din poveștĭ. Mama ploiĭ, caloĭan (Gorj). – În Mold. (sec. 17) și îmă, îmmă și înmă, neobișnuit la vocativ (din mă[sa] cu î sprijinitor ca în îmĭ). În Munt. Olt. (și azĭ) mumă, neobișnuit la vocativ (din mămînĭ, mumînĭ, lat. pop. la ac. mammanem). Prov. Pentru uniĭ mumă, și pentru alțiĭ cĭumă, se zice cînd țiĭ parte unora în dauna altora.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IM s. v. jeg, murdărie, necurățenie, noroi.

im s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE. NOROI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

im (imuri), s. n.1. Noroi, mîl. – 2. Murdărie, jeg. Lat. lῑmus (Cipariu, Gram., II, 338; Pușcariu 775; DAR), cf. alb. ljim, it., sp., port. limo, fr. (limon). – Der. imos, adj. (noroios; murdar), care ar putea proveni din lat. limosus (Candrea-Dens., 820); imoșa, vb. (a murdări); imoș(e)ală, s. f. (murdărie); ima, vb. (a murdări), care ar putea proveni direct din lat. lῑmāre (Candrea-Dens., 821; DAR); neimat, adj. (curat); imăciune, s. f. (înv., murdărie; pată); imală, s. f. (murdărie; noroi); imălos, adj. (murdar). – Din rom. provine mag. imolya (Edelspacher 14).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ima, im, vb. I (reg.) 1. A murdări, a mânji cu noroi, cu balegă. 2. (fig.) A întina cu vorba, cu înjurături. 3. (refl.) A se murdări, a se mânji, a se feșteli.

im2, imuri, s.n. (reg., înv.) măsură de cereale.

îmă, s.f.(reg., înv.) Maică, mamă.

im, imuri, s.n. – Murdărie; noroi, mâl, glod. – Lat. limus „mâl, noroi” (Șăineanu, Scriban; Cipariu, Pușcariu, DA, cf. DER; DEX, MDA). Cuv. rom. > magh. imolya (Edelspacher, cf. DER).

Intrare: ima
ima
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: im
im1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • im
  • imul
  • imu‑
plural
  • imuri
  • imurile
genitiv-dativ singular
  • im
  • imului
plural
  • imuri
  • imurilor
vocativ singular
plural
imă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: îmă
îmă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

im, imurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.