imá, im, vb. I (reg.) 1. A murdări, a mânji cu noroi, cu balegă. 2. (fig.) A întina cu vorba, cu înjurături. 3. (refl.) A se murdări, a se mânji, a se feșteli.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

îmă, s.f.(reg., înv.) Maică, mamă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

2) im, a imá v. tr. (lat. lîmare. V. im 1). Vechĭ. Azĭ. Ban. Mînjesc, murdăresc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

î́mă, V. mamă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink