ILUSTRÁ, ilustrez, vb. I. 1. Tranz. A lămuri mai bine o problemă prin exemple, prin fapte, prin gesturi. ♦ A reprezenta (printr-un desen, printr-o imagine etc.). 2. Refl. A se remarca, a se distinge într-un anumit domeniu. 3. Tranz. A împodobi cu ilustrații o carte, un text etc. – Din fr. illustrer, lat. illustrare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A ILUSTRÁ ~éz tranz. 1) (probleme, teze, teorii etc.) A clarifica prin exemple; a exemplifica. 2) (cărți, texte etc.) A înzestra cu ilustrații. 3) (idei, planuri) A reprezenta printr-un desen sau printr-o imagine. /<fr. illustrer, lat. illustrare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ILUSTRÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni ilustru; a se manifesta în mod deosebit; a se distinge; a se remarca; a excela; a se evidenția. /<fr. illustrer, lat. illustrare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUSTRÁ vb. I. 1. tr. A lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, prin gesturi etc. 2. refl. A se distinge, a se remarca, a ajunge celebru. 3. tr. A împodobi cu ilustrații o carte, un text. ♦ A reprezenta. [< fr. illustrer, cf. it., lat. illustrare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUSTRÁ vb. I. tr. 1. a lămuri, a clarifica o problemă prin exemple, gesturi etc. 2. a împodobi un text cu ilustrații. ◊ (despre desene, imagini) a reprezenta. II. refl. a se distinge, a deveni ilustru. (< fr. illustrer, lat. illustrare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILUSTRÁ vb. 1. v. exemplifica. 2. a imagina, a înfățișa, a reprezenta. (Acest desen ~ ...) 3. v. marca. 4. v. remarca.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ilustrá vb., ind. prez. 1 sg. ilustréz, 3 sg. și pl. ilustreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILÚSTRU, -Ă, iluștri, -stre, adj. Strălucit, celebru, vestit prin calitățile sale deosebite. – Din fr. illustre, lat. illustris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ILÚSTRU ~stră (~ștri, ~stre) Care este foarte vestit prin calitățile sau prin realizările sale; celebru. [Sil. -lus-tru] /<fr. illustre, lat. illustris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILÚSTRU, -Ă adj. Strălucit; celebru, eminent. [Cf. fr. illustre, lat. illustris].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILÚSTRU, -Ă adj. strălucit; celebru, eminent. (< fr. illustre, lat. illustris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILÚSTRU adj. 1. v. celebru. 2. v. ales.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ilustru ≠ mediocru
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ilústru adj. m., art. ilústrul, pl. ilúștri, art. ilúștrii; f. sg. ilústră, g.-d. art. ilústrei, pl. ilústre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ilustréz v. tr. (lat. illustrare, d. lustrum, curățire. V. lustru). Fac ilustru: vitejia te ilustrează. Ornez cu ilustrațiunĭ (cu gravurĭ) o carte.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*ilústru, -ă adj., pl. m. ștri (lat. illustris). Însemnat, distins, făĭmos prin merite: Ștefan cel Mare e cel maĭ ilustru domn al tuturor Românilor. Iron. Un ilustru necunoscut, un om absolut neștiut de lume, dar cu pretențiunĭ de celebritate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink