ILUMINÁRE, iluminări, s. f. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. – V. ilumina.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁRE ~ări f. v. A ILUMINA și A SE ILUMINA. ◊ ~ artificială luminare cu ajutorul lămpilor sau tuburilor luminescente. /v. a (se) ilumina
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) ilumina și rezultatul ei. 2. (Fiz.) Fluxul de lumină care cade pe unitatea de suprafață; luminaj. [< ilumina, după fr. illumination].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ilumináre s. f. luminare
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ILUMINÁ ~éz 1. tranz. 1) (încăperi, străzi, corpuri etc.) A învălui în lumină; a face luminos. 2) (persoane) A face să se ilumineze. 2. intranz. A degaja lumină. /<fr. illuminer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE ILUMINÁ mă ~éz intranz. (despre față, ochi, persoane etc.) A deveni luminos; a-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /<fr. illuminer
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁ vb. I. tr. a lumina puternic (decorativ). II. refl. (fig.; despre față, ochi etc.) a străluci de bucurie. (< fr. illuminer, lat. illuminare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
iluminá vb., ind. prez. 1 sg. iluminéz, 3 sg. și pl. ilumineáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare [!]. Fig. Luminez sufletu (inteligența).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINÁRE (‹ lumina) s. f. 1. (FIZ.) Mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului luminos care cade pe suprafața unui corp. Se măsoară în lucși. I. necesară cititului este de 5-100 lucși, cea produsă de soare este de 100.000 lucși etc. ◊ I. energetică = mărime egală cu raportul dintre fluxul energetic incident pe element de suprafață și aria acestei suprafețe. Se măsoară în W/m2. Sin.: iradiere. 2. (În mistica creștină) Unul dintre țelurile contemplației și treaptă a experienței mistice, mai ales pe drumul mântuirii.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ILUMINAREA CÂMPULUI DE LUPTĂ are drept scop iluminarea terenului și a obiectivelor inamice pentru mărirea efectului acțiunilor de luptă pe timp de noapte: ofensive, trageri cu armamentul de artilerie și de infanterie, bombardamente aeriene. Se realizează cu proiectile de artilerie și cu bombe de aviație cu încărcătură luminoasă (pentru zone apropiate și de mică întindere) și cu rachete luminoase cu parașută. Această acțiune se execută corelat cu utilizarea aparaturii optice pe timp de noapte și poate fi: continuă, pe toată durata acțiunii de luptă și periodică, în anumite momente.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink