ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ILOTÍSM s.n. Condiția, starea unui ilot. ♦ (Fig.) Stare de asuprire, de ignoranță; îndobitocire. [< fr. ilotisme].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILOTÍSM s. n. 1. condiție, stare a unui ilot. 2. (fig.) (stare de) abjecție, decădere, ignoranță. (< fr. ilotisme)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

*ilotízm n. (d. Ilot). Starea de ilot. Fig. Mare mizerie, ignoranță și dispreț din partea lumiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink