10 definiții pentru «ilicit»   declinări

ILICÍT, -Ă, iliciți, -te, adj. Interzis de lege, contrar unei legi sau unei norme; p. ext. necinstit. – Din fr. illicite, lat. illicitus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ilicít adj. m, pl. ilicíți; f. ilicítă, pl. ilicíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ILICÍT adj. 1. v. ilegal. 2. ilegal, incorect, necinstit, necorect, nelegal, neonest, (livr.) oneros, (fig.) murdar, necurat. (O afacere ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ilicit ≠ licit, legal
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILICÍT1 adv. În mod necinstit; pe cale nelegală. /<fr. illícite, lat. illicitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILICÍT2 ~tă (~ți, ~te) Care nu este licit; contrar legii; nelicit; nelegal. Vânzare ~tă. /<fr. illícite, lat. illicitus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ILICÍT, -Ă adj. Oprit, nepermis de lege; (p. ext.) necinstit. [< lat. illicitus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ILICÍT, -Ă I. adj. interzis de lege; (p. ext.) necinstit. II. s. n. faptă penală, infracțiune, act de conduită contrar legii. (< fr. illicite, lat. illicitus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ilicít adj. m. licit
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ilícit, -ă adj. (lat. illicitus, d. in-, ne, și licitus, permis. V. licență). Oprit de lege saŭ de morală: cîștig ilicit. Adv. În mod ilicit. – Fals ilicít (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink