Forma ijderanie este o variantă a lui ijdăranie.
8 definiții pentru ijdăranie
Explicative DEX
ijdăranie sf [At: N. MILESCU, ap. LET2. I, 99 / V: ~răn~, ~der~, ~deren~ / Pl: ~ii / E: ijderi + -anie] (Înv) 1 Origine. 2 Naștere. 3 Început.
ijdărănie sf vz ijdăranie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ijderanie sf vz ijdăranie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ijderenie sf vz ijdăranie
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ijderénie f. (d. ijderesc). Vechĭ. Origine. – Și -ánie și -ăránie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Etimologice
IJDĂRANIE, ijdăranii, s. f. (Var.) Ijderenie. (cf. ijderenie)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
IJDERANIE, ijderanii, s. f. (Var.) Ijderenie. (cf. ijderenie)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
IJDERENIE, ijderenii, s. f. (Înv.) Obîrșie, origine, proveniență. [Var.: ijdăranie s. f., ijderanie s. f.] (din ijderi + suf. -enie)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Intrare: ijdăranie
ijdăranie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ijdărănie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ijderanie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ijderenie substantiv feminin
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||