ihtiornis sm [At: DEX / Pl: ~iși / E: fr ichtyornis] Pasăre fosilă de apă asemănătoare pescărușului, cu aripi bine conformate, cu o creastă pe stern, care se hrănea cu pește.

IHTIORNIS s.f. Pasăre fosilă de apă asemănătoare pescărușului, cu aripi bine conformate și cu o creastă pe stern, care se hrănea cu pești. [< fr. ichtyornis, cf. gr. ichthys – pește, ornis – pasăre].

IHTIORNIS s. m. pasăre fosilă de apă asemănătoare pescărușului, cu aripi bine dezvoltate și cu o creastă pe stern, care se hrănește cu pești. (< fr. ichtyornis)

ihtiornis (desp. -ti-or-) s. m., pl. ihtiorniși

ihtiornis (-ti-or-) s. m., pl. ihtiorniși

ihtiornis s. m. (sil. -ti-or-), pl. ihtiorniși

IHTI-, v. IHTIO-. □ ~odont (v. -odont), s. m., dinte fosil de pește; ~ornis (v. -ornis), s. m., pasăre fosilă acvatică din cretacicul superior, cu aripi bine conformate, cu o creastă pe stern, care se hrănea cu pești.

IHTIÓRNIS (< fr. {s} ihtio + gr. ornis „pasăre”) subst. Gen de pasăre fosilă, bună zburătoare, asemănătoarea pescărușului (Ichthyornis). Avea oase pneumatice, coada scurtă, vertebrele sacrale fuzionate și mai puține decât la păsările de astăzi. Prezența dinților pe maxilare, caracterul reptilian sugerează că i. ar aparține, de fapt, unui exemplar juvenil al mesosaurienilor. A fost descoperit în depozitele de cretă din America de Nord (Kansas), ce aparține Cretacicului superior.