IGNÓBIL, -Ă, ignobili, -e, adj. (Livr.) Josnic, infam, mârșav, abject. – Din fr. ignoble, lat. ignobilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNÓBIL ~ă (~i, ~e) livr. (despre persoane) Care este lipsit de scrupule; în stare să săvârșească fapte nedemne; nemernic; ticălos; mârșav; infam. /<fr. ignoble
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNÓBIL, -Ă adj. (Rar) Josnic, infam, mârșav. [Pron. ig-no-. / < lat. ignobilis, cf. fr. ignoble].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNÓBIL, -Ă adj. josnic, infam, mârșav. (< fr. ignoble, lat. ignobilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNÓBIL adj. v. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, scelerat, ticălos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Ignobil ≠ nobil, onest
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ignóbil adj. m. nobil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ignóbil, -ă adj. (lat. ignóbilis, d. in, ne, și *gnóbilis = nóbilis, nobil). Fără nobleță [!], fără distincțiune, ordinar, abject: om, caracter ignobil. Adv. În mod ignobil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink