IGNIFUGÁ, ignifughez, vb. I. Tranz. A acoperi sau a impregna un material combustibil (în special lemnos sau textil) cu materiale ignifuge, pentru a-l proteja contra acțiunii focului și a-i mări rezistența la ardere. – Din fr. ignifuger.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IGNIFUGÁ ~ghéz tranz. (materiale combustibile) A trata cu substanțe ignifuge. /<fr. ignifuger
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFUGÁ vb. I. tr. A impregna sau a acoperi un material inflamabil cu o substanță ignifugă. [Cf. fr. ignifuger].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFUGÁ vb. tr. a impregna un material inflamabil cu o substanță ignifugă. (< fr. ignifuger)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ignifugá vb., ind. prez. 1 sg. ignifughéz, 3 sg. și pl. ignifugheáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink