IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink