ÍGLIȚĂ, iglițe, s. f. 1. Croșetă. 2. Unealtă de metal sau de lemn, de formă alungită și plată, cu vârful ascuțit și scobită la ambele capete, pe care se deapănă ața și care servește la împletirea plaselor, la înnodarea ochiurilor etc.; navetă1 (1). – Din bg. iglica.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍGLIȚĂ ~e f. 1) Unealta de împletit în formă de ac lung, având o îndoitură la vârf; croșetă; cârlig. 2) Unealtă de lemn sau de metal, de forma unui ac lung, scobită la un capăt, care servește la împletirea plaselor și a fileurilor; navetă. [Sil. i-gli-] /<bulg., sb. iglica
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ÍGLIȚĂ s. 1. v. croșetă. 2. v. andrea.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ígliță s. f. (sil. -gli-), g.-d. art. ígliței; pl. íglițe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ígliță f., pl. e (vsl. sîrb. iglica, dim. d. igla, ac, ghimpe). Acușor, cîrligel de împletit cĭorapĭ. Acușor de lemn de împletit plasa de pescuit. Bz. Năpatcă. – În Mold. sud și ingliță.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink