iéteră, iéteri și iétere, s.f. (reg.) unealtă de pescuit cu plasa pe cercuri; vârșă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iéteră (iétere), s. f. – Vîrșă, vintir. – Var. eteră, (i)et(e)re, iatră. Rut. jater (Scriban).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iéteră s. f. (sil. ie-), g.-d. art. iéterei; pl. iétere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭéteră, V. ĭatră.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭátră (Prut) f. pl. ĭetre, și ĭéteră (Mold. Munt.) f., pl. ĭ (rut. ĭáter, vĭáter, id. V. vintir). Pl. Vintir (de plasă orĭ de nuĭele): nicĭ ĭeterĭ, nicĭ vîrșe (VR. 1912, 10, 54. Ĭlf.). – Fals et-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink