IETÁC s. n. v. iatac.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭetác, V. ĭatac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IATÁC, iatacuri, s. n. 1. (Reg.) Cameră (mică) de culcare; dormitor, budoar. 2. (Înv.) Pat. [Var.: ietác s. n.] – Din tc. yatak.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IATÁC ~uri n. Cameră mică de dormit; dormitor. /<turc. yatak.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iatác, iatácuri, s.n. 1. (reg.) cameră mică de culcare; budoar, dormitor. 2. (înv.) pat. 3. (înv.) gazdă de hoți. 4. (reg.) unealtă de plugărie pentru cărat paie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iatác s. n., pl. iatácuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭatác n., pl. e și urĭ (turc. ĭatak; ngr. gĭatáki, bg. sîrb. ĭatak). Cameră de culcare. – În est ĭetac.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink