IERÚGĂ s. v. iaz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

i(e)rúgă, i(e)rúgi, s.f. (reg.) 1. braț de râu ce duce apa la moară; iazul morii, gârla morii. 2. canal sau pârâu ce duce apa din mlaștini și din bălți în Dunăre; ierec.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ierúgă (ierúgi), s. f. – Canal, jgheab de moară. – Var. (v)irugă, (v)iroagă. Sb., rut., rus. jaruga (DAR; Conev 38), cuvinte ce par să provină din tc. yarik. Dublet al lui ierec, s. n. (șanț, canal de irigație), care provine direct din tc., cf. rus. erik, și poate de la iar, s. n. (braț al unui rîu care a secat), din tc. sau bg. jar, și de la iarc, s. n. (Banat, șanț), din sb. jarak.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ierúgă s. f. (sil. ie-), g.-d. art. ierúgii; pl. ierúgi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭerúgă f., pl. ĭ (sîrb. járuga, rut. rus. ĭarúga, d. vsl. ĭarŭ, bg. ĭar, turc. ĭar, mal rîpos. Cp. și cu viroagă). Banat, Trans. Maram. Mold. Braț de rîŭ, canal de moară. – Și irugă: toată vara copiiĭ alergaŭ supt [!] lumina sălciilor de la irugă (V. Cĭoflec, VR. 2, 12), irugile roase [!] ape (Ghib. Sur. XVII, III). V. zătoacă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink