IERTĂTÓR, -OÁRE, iertători, -oare, adj. Care iartă ușor. – Ierta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IERTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care iartă cu ușurință greșelile altora; îngăduitor; indulgent; tolerant. /a ierta + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IERTĂTÓR adj. indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, (livr.) clement. (Om lesne ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Iertător ≠ neiertător
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iertătór adj. m. (sil. ier-), pl. iertătóri; f. sg. și pl. iertătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭertătór, -oáre adj. Care ĭartă, blînd, indulgent.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink