IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [Var.: (rar) iermonác s. m.] – Din sl. ijeromonahŭ.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IEROMONÁH ~i m. Monah cu funcție de preot. [Sil. ie-ro-] /<sl. ijeromonahu
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ieromonáh s. m. (sil. ie-), pl. ieromonáhi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ie- și ĭeromonáh m. (ngr. ῾ieromónahos, d. ῾ierós, sfînt, și mónahos, monah). Călugăr care are rangu de preut [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

GAVRIIL (GAVRIL) IEOROMONAHUL (sfârșitul sec. 15-începutul sec. 16), zugrav român. A pictat frescele bisericii Bălinești (1493). Reprezentant de seamă al artei din vremea lui Ștefan cel Mare.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink