IEREMIÁDĂ, ieremiade, s. f. (Livr.) Plângere, tânguire (fără sfârșit). [Pr.: -mi-a-] – Din fr. jérémiade.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IEREMIÁDĂ ~e f. rar Înlănțuire de strigăte de jale sau de durere; tânguire; lamentare. /<fr. jérémiade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IEREMIÁDĂ s.f. Plângere, tânguire. [Pron. -mi-a-. / cf. fr. jérémiade].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IEREMIÁDĂ s. f. plângere, tânguire. (< fr. jérémiade)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ieremiádă s. f. (sil. ie-, -mi-a-), g.-d. art. ieremiádei; pl. ieremiáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ie- și ĭeremiádă f., pl. e. Lamentațiunea luĭ Ĭeremia, unu din ceĭ patru marĭ profețĭ, care a prezis ruina Ĭerusalimuluĭ și captivitatea Babilonuluĭ și a deplorat nenorocirile patriiĭ luĭ. Fig. Plîngere frecŭentă [!] și importună [!]: a-țĭ perde [!] timpu în inútile ieremiade.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink