căutare avansată
Din totalul de 38 sunt afișate 19 definiții pentru „iepure”   declinări

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu ști de unde sare iepurele = nu poți să ști de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉPURE, iepuri, s. m. Gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă; animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui. ◊ Expr. Nu ști de unde sare iepurele = nu poți să ști de unde îți vine soluționarea unei probleme. – Lat. lepus, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

iépure s. m., art. iépurele; pl. iépuri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉPURE s. (ZOOL.; Lepus europaeus) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉPURE ~i m. Mamifer rozător de talie medie, foarte sprinten, cu urechi lungi, coadă scurtă și cu picioarele de dinapoi mai lungi decât cele de dinainte (vânat pentru carne și blană). ◊ ~-decasă iepure domestic, crescut pentru carne și blană. (A fii) fricos k ~ele (a fii) foarte fricos. A alerga (s-au a fugi) k un ~ a alerga (s-au a fugi) foarte repede; a fii iute de picior. Cine aleargă dupe doi ~i nu prinde nici unul cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul. A nu ști de unde sare ~ele a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.). A împușca (s-au a prinde) doi ~i deodată a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată. Câți ~i l-a biserică nimeni. Umbra-~elui plantă erbacee cu tulpină înaltă având frunze înguste, lungi și flori galbeneverzui. /<lat. lepus, ~oris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IÉPURE, iepuri, s. m. Mamifer din ordinul rozătoarelor cu urechile lungi, cu două rînduri de incisivi așezați spate în spate și cu picioarele dinapoi mai lungi decît cele dinainte, adaptate pentru sărit; trăiește prin păduri, pe cîmpi s-au livezi și este vînat pentru carnea și blana lui (Lepus europaeus). Pornesc cu pușcașul și cu cei doi copoi, Marcu și Feiga, spre zăvoaiele pline de iepuri. SADOVEANU, O. VII 337. Iepurele a zbughito l-a jucat. Încet, ascultînd, ispitind, a ieșit tiptiltiptil. GÎRLEANU, L. 18. Întro zi, [FătFrumos] se luă dupe un iepure, dete o săgeată, dete două și nul nimeri. ISPIRESCU, L. 8. Nu ști de unde sare iepurele (= nu ști de unde poate veni ceva – de obicei soluționarea unei probleme – pe neașteptate). Cine fuge dupe doi iepuri nu prinde nici unul.Buză de iepure v. buză. Brînză de iepure v. brînză. Iepure de casă = iepure de diferite rase și varietăți, cres­cut de oameni pentru carne, pentru blană s-au pentru părul lung și moale care se poate toarce. ◊ Expr. Cîți iepuri l-a biserică = nimeni, nici unul.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

iépure s. m. (sil. ie-), art. iépurele; pl. iépuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iépure (iépuri), s. m.1. Mamifer rozător de cîmp cu urechile lungi, vînat pentru carne și blană (Lepus timidus). – 2. Varietate de casă a animalului anterior (Lepus cuniculus). – 3. Cotlet de porc. – 4. Supapă l-a foalele fierarilor. – 5. Boală bucală a vitelor. – 6. (Arg.) Soldat de infanterie. – Mr. l’epure, megl. l’epuri, istr. l’epur. Lat. lĕpǒrem (Pușcariu 765; CandreaDens., 807; REW 4991; DAR), cf. alb. ljepur (Meter 240; Philippide, II, 646), it. lebre (calabr. liépuru, riépule), prov. lebra, fr. lièvre, sp. liebre, port. lebre. Pentru semantismul sensului 3, cf. lat. musculus, de l-a mus, fr. souris.Der. iepura, s. f. (nume tipic al animalului, datorită culori blăni sale); iepuroaică, s. f. (femela iepurelui; varietate de struguri); iepuresc, adj. (de iepure); iepurește, adv. (k iepuri); iepurar, s. m. (cîine de vînătoare; varietate de vultur, Aquila fulva), care CandreaDens., 808 îl derivă direct din lat.; iepurime, s. f. (mulțime de iepuri de cîmp s-au de casă); iepurărie, s. f. (crescătorie de iepuri; lașitate); iepurăriță, s. f. (l-a cai, umflare a piciorului). – Din rom. provine țig. yepuro (Wlislocki 92).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

iepure m. 1. animal rozător, cu urechile lungi, foarte fricos și repede alergător (Lepus); iepure de casă, animal cu urechi și picioare mai scurte decât iepurele ordinar (Lepus cuniculus); 2. pl. iepurași. [Lat. LEPOREM].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ĭépure m. (lat. lĕpus, léporis, mrom. lĭépure, it. lepre, fr. lièvre, sp. liebre, pg. lebre). Un animal rozător erbivor cu urechile lungĭ, fricos și ĭute l-a fugă. Fig. Om fricos. A te linge ĭepuriĭ, ațĭ fii foarte frig, a fii înghețat, așa în cît [!] nicĭ ĭepuriĭ nu se maĭ tem de tine. – Vechĭ scris și epure. V. mosc 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

brấnzaiépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấnzeiiépurelui
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

brấnză de iépure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

iépuredemáre (gasteropod) s. m., art. iépureledemáre; pl. iépuridemáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

lábădeiépure (plantă) s. f., g.-d. art. lábeideiépure
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!măcríșuliépurelui (plantă) (măcri-) s. m. art.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!ósuliépurelui (plantă) s. m. art.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!salátaiépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. saláteiiépurelui
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

!úmbraiépurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. úmbreiiépurelui
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IARBAIÉPURELUI s. v. susai, tremurătoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink