O definiție pentru ienuper
Etimologice
ienuper (-ri), s. m. – Arbust, jneapăn (Iuniperus communis). – Var. iuniper, ieniper(e), i(e)nupăr. Lat. iuniperus (sec. XIX), probabil încrucișat cu tc. yenibahar, întrucît fructul lui se folosește și drept condiment. Der. directă din lat. (Scriban) nu pare posibilă, cf. jneapăn.
Intrare: ienuper
ienuper substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)