iedecliu sm vz edecliu

‡ IEDECLIU, EDECLIU, EDICLIU, IDICLIU sm. 🔎 Slugă la palatul domnesc: se pomenea pe la miezul nopții cu vizita unui edecliu domnesc (I.-GH.); chilii călugărești în care ședeau idolii, neferii și iciolanii domnești (FIL.); edicliii și iciolanii stau înmărmuriți dinaintea lui (NEGR.) [tc. jedekll].

iedecliu (idicliu) m. servitor intern al palatului domnesc: eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească GHICA. [Turc. YEDEKLI].

ĭedeclíŭ și idiclíŭ m. (turc. ĭedekli. V. ĭedec). Vechĭ. Boĭerinaș în serviciu domnuluĭ (cafegiŭ, sofragiŭ ș. a.). V. icĭoglan.

EDECLIU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la Curtea domnească. – Din tc. yedecli.

edecliu sm [At: ȘIO II₁, 223 / V: (înv) ~di~, i~, idi~, ie~ / Pl: ~ii / E: tc ydekli] (Înv) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească.

edicliu sm vz edecliu

idecliu sm vz edecliu

idelciu sm vz edecliu

idicliu sm vz iedecliu

‡ EDECLIU 👉 IEDECLIU.

‡EDECLIU 👉 IEDECLIU.

‡ IDICLIU 👉 IEDECLIU.

EDECLIU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Din tc. yedecli.

EDECLIU, edeclii, s. m. (Ieșit din uz) Slujitor la curtea domnească. Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. – Variantă: idicliu (FILIMON, C. 57) s. m.

IDICLIU s. m. v. edecliu.

EDECLIU, edeclii, s. m. (Înv.) Slujitor (cu rang inferior) la curtea domnească. – Tc. yedekli.

idicliu m. V. iedecliu: un șir de odăi în cari ședeau idiclii, neferii și iciolanii domnești FIL.

edéc, edeclíŭ, V. ĭedec...

idíc, idiclíŭ, V. ĭedec.

edecliu (înv.) (desp. -de-cliu) s. m., art. edecliul; pl. edeclii, art. edecliii (desp. -cli-ii)

edecliu (înv.) (-de-cliu) s. m., art. edecliul; pl. edeclii, art. edecliii (-cli-ii)

edecliu s. m. (sil. -cliu), art. edecliul; pl. edeclii, art. edecliii

iedecliu (idicliu), iedeclii, s.m. (înv.) slujbaș cu rang de boiernaș la curtea domnească.