IDOLATRIZÁRE, idolatrizări, s. f. Faptul de a idolatriza. – V. idolatriza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRIZÁRE s.f. Acțiunea de a idolatriza și rezultatul ei. [< idolatriza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRIZÁRE s. v. adorare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

idolatrizáre s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. idolatrizării; pl. idolatrizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. -iza (după fr. idolâtrer).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

A IDOLATRIZÁ ~éz tranz. 1) (ființe sau lucruri) A trata cu dragoste sau cu admirație exagerată; a iubi ca pe un idol; a diviniza; a deifica; a zeifica; a venera; a adora. 2) (ființe) A trece în rândul idolilor; a diviniza; a deifica; a zeifica; a apoteoza. /idolatru + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRIZÁ vb. I. tr. A slăvi, a adora (pe cineva sau ceva) ca pe un idol. [Cf. fr. idolâtrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRIZÁ vb. tr. a slăvi, a adora, a venera, a diviniza. (după fr. idolâtrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRIZÁ vb. v. adora.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

idolatrizá vb. (sil. -tri-), ind. prez. 1 sg. idolatrizéz, 3 sg. și pl. idolatrizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*idolatrizéz v. tr. (d. idolatrie, fr. idolâtrer. Cp. cu concretizez). Ador, ĭubesc cu pasiune: o mamă care-șĭ idolatrizează copiiĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink