IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRÍE f. 1) Credință în idoli; închinare la idoli. 2) fig. Dragoste sau admirație exagerată (față de cineva sau de ceva); adorație. [G.-D. idolatriei; Sil. -la-tri-] /<fr. idolâtrie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRÍE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adorație, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRÍE s. f. 1. adorare a idolilor. 2. (fig.) adorație, iubire exagerată. (< fr. idolâtrie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IDOLATRÍE s. v. adorație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

idolatríe s. f. (sil. -tri-), art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*idolatríe f. (îld. idololatrie; lat. idololatria, d. vgr. eidololatreia). Închinare la idolĭ. Fig. Ĭubire pasionată. V. politeizm [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink