idolatrie sf [At: CANTEMIR, HR. 252 / V: (înv) ~lola~ / Pl: ~ii / E: fr idolâtrie] 1 Adorare a idolilor (1), în religiile politeiste Si: (iuz) idolatrare (1), (îvr) idoloslujenie (1). 2 (Fig) Iubire exagerată Si: (îvr) idoloslujenie (2). 3 (Fig) Adorație.

IDOLATRIE s. f. 1. Adorarea idolilor, închinare la idoli. Idolatria se practica mai ales în orînduirea comunei primitive. 2. Fig. Iubire exagerată; adorație, idolatrizare. Idolatrie Să nu-ți aduci tu ție! VĂCĂRESCU, la ODOBESCU, S. III 122.

IDOLATRIE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adorație, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare].

IDOLATRIE s. f. 1. adorare a idolilor. 2. (fig.) adorație, iubire exagerată. (< fr. idolâtrie)

IDOLATRIE f. 1) Credință în idoli; închinare la idoli. 2) fig. Dragoste sau admirație exagerată (față de cineva sau de ceva); adorație. [G.-D. idolatriei; Sil. -la-tri-] /<fr. idolâtrie

idolatrie f. 1. adorare de idoli, cultul zeilor falși; 2. fig. iubire excesivă.

*idolatríe f. (îld. idololatrie; lat. idololatria, d. vgr. eidololatreia). Închinare la idolĭ. Fig. Ĭubire pasionată. V. politeizm.

idololatrie sf vz idolatrie

idolatrie (desp. -la-tri-) s. f., art. idolatria, g.-d. idolatrii, art. idolatriei

idolatrie (-la-tri-) s. f., art. idolatria, g.-d. idolatrii, art. idolatriei

idolatrie s. f. (sil. -tri-), art. idolatria, g.-d. idolatrii, art. idolatriei

IDOLATRIE s. v. adorație.

IDOLATRIE s. adorație, venerație. (Simte pentru ea o adevărată ~.)