IDIÓT, -OÁTĂ, idioți, -oate, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de idioție; tâmpit, cretin, imbecil. 2. Adj. (Despre manifestări ale ființelor) Care manifestă, care exprimă, care denotă nerozie, stupiditate etc. [Pr.: -di-ot] – Din fr. idiot.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de gall | Greșeală de tipar | Permalink

IDIÓT ~oátă (~óți, ~oáte) și substantival (despre persoane) 1) Care suferă de idioție; cu capacități mintale foarte reduse; imbecil; cretin. 2) Care vădește lipsă de inteligență; prost; neghiob; tâmpit; stupid; nerod; netot. [Sil. -di-ot] /<fr. idiot
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

IDIÓT, -OÁTĂ adj., s. m. f. (om) lipsit complet de inteligență; cretin. (< fr. idiot, lat. idiota)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

IDIÓT, -OÁTĂ adj., s.m. și f. (Om) lipsit complet de inteligență; tâmpit. [Pron. -di-ot. / < fr. idiot, lat. idiota, gr. idiotes].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

idiót (idioátă), adj. – Cretin, tîmpit. Fr. idiot. – Der. idioție, s. f. (debilitate mintală maximă); idioțenie, s. f. (idioțenie; tîmpenie); idiotism, s. n., din fr., și înainte (sec. XVIII) din gr. ἰδιωτισμός. – Comp. idiomel, adj. și s. n. (imn bisericesc cu melodie proprie), din ngr. ἰδιόμελος.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink

IDIÓT adj., s. 1. adj., s. (MED.) cretin, imbecil, tâmpit, (rar) tâmp, (prin Transilv., Mold. și Bucov.) mut. (Om ~.) 2. adj. stupid, tâmpit. (O glumă ~oată.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

idiót adj. m., s. m. (sil. -di-ot), pl. idióți; f. sg. idioátă, pl. idioáte
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink