IDIOSTÍL, idiostiluri, s. n. (Lingv.) Stil individual. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiostyle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOSTÍL s.n. Totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi date, formând un ansamblu structurat. [Pron. -di-o-. / cf. fr. idiostyle].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOSTÍL s. n. totalitatea modalităților de exprimare folosite de vorbitorul unei limbi; stil individual. (< fr. idiostyle)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

idiostíl s. n., pl. idiostíluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink