IDIOMÁTIC, -Ă, idiomatici, -ce, adj. Care aparține unui idiom, privitor la un idiom. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiomatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOMÁTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de un idiom; propriu unui idiom. Expresie ~că. [Sil. -di-o-] /<fr. idiomatique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOMÁTIC, -Ă adj. (Lingv.) Caracteristic unui idiom, privitor la un idiom. [< idiomatique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDIOMÁTIC, -Ă I. adj. caracteristic unui idiom, referitor la un idiom. II. s. f. ansamblul caracteristicilor limbii unui popor. (< fr. idiomatique, /II/ germ. Idiomatik)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

idiomátic adj. m. (sil. -di-o-), pl. idiomátici; f. sg. idiomátică, pl. idiomátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*idiomátic, -ă adj. (vgr. idiomatikós). Relativ la idiomă: expresiune idiomatică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink