IDIOFÓN adj. (despre instrumente muzicale) care produce sunetele prin punerea în vibrație a propriului corp, fără intervenția unei părți auxiliare (gongul, trianglul etc.); autofon. (< fr. idiophone)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

idiofone, instrumente ~ (‹ gr. ἴδιος [idios], „propriu”) v. instrumente (1).
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink