IDÍL, idile, s. n. v. idilă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÍL s.n. v. idilă.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÍLĂ, idile, s. f. Specie de poezie lirică și erotică din sfera poeziei bucolice, în care este prezentată, în formă optimistă sau idealizată, viața și dragostea în cadrul rustic; bucolică. ♦ Iubire curată, naivă și tinerească între persoane de sex opus. [Var.: idíl, -e s. n.] – Din fr. idylle. Cf. germ. Idyll.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÍLĂ ~e f. 1) Specie poetică de dimensiuni reduse cu subiect pastoral și amoros (care a avut o largă circulație în sec. XVIII-XIX). 2) Poezie din această specie în care se idealizează viața fără griji în sânul naturii. 3) fig. Mică aventură amoroasă și naivă (a unor tineri de sex opus). /<fr. idylle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. idil - LauraGellner

IDÍLĂ s.f. 1. Poezie care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. [Var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion – mic tablou].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDÍLĂ s. v. bucolică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. idil - LauraGellner

idílă s. f., g.-d. art. idílei; pl. idíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Var. idil - LauraGellner