10 definiții pentru «identifica»   conjugări

IDENTIFICÁ, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

identificá (a ~) vb., ind. prez. 3 identífică
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

IDENTIFICÁ vb. v. recunoaște.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A IDENTIFICÁ identífic tranz. 1) A considera identic; a constata ca fiind absolut la fel. ~ două teorii. 2) (obiecte sau ființe) A stabili (pe baza însușirilor caracteristice) ca aparținând la o clasă sau la o specie; a determina. ~ o planetă. 3) (persoane) A recunoaște pe bază de acte civile; a stabili identitatea. /<lat. identificare, fr. identifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE IDENTIFICÁ mă identífic intranz. (despre persoane) A deveni identic; a acționa sau a simți la fel. /<lat. identificare, fr. identifier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. a constata, a stabili identitatea unei persoane, a unui lucru; a recunoaște. 2. a considera mai multe obiecte, ființe, mărimi etc. ca fiind identice. II. refl. a se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. (< fr. identifier, lat. identificare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

identificá vb., ind. prez. 1 sg. identífic, 3 sg. și pl. identífică
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*identífic, a v. tr. (mlat. identifico, -áre). Fac identic, cuprind, supt [!] aceĭașĭ ideĭe [!]. V. refl. Mă fac identic, mă pătrund bine de sentimentele altuĭa: actoru trebuĭe să se identifice cu personagiu pe care-l joacă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink